Foametea
Foametea este un fenomen în care o mare parte a populației unei regiuni sau unei țări este atât de prost hrănită, încât moartea prin inaniție devine un fenomen obișnuit. În ciuda resurselor foarte mari economice și tehnologice ale lumii moderne, foametea mai lovește numeroase regiuni ale planetei, în special țările în curs de dezvoltare unde domnește sărăcia. Foametea este de asociată în mod natural cu recoltele proaste din perioadele de secetă, ploi abundente, epidemii, lipsă de provizii și în mod artificial cu războiul și genocidul. În ultimele câteva decenii, a apărut o interpretare mult mai nuanțată care leagă foametea de condițiile economice și politice dintr-o anumită zonă. Agențiile umanitare apreciază gravitatea stării de foamete conform unei scări a foametei.
Multe zone care au suferit de foamete în trecut s-au autoprotejat prin măsuri tehnologice și organizatorice. Prima țară din Europa care a eliminat foametea a fost Olanda, care a avut parte de ultima foamete pe timp de pace la începutul secolului al XVII-lea, în momentul în care a devenit o putere economică majoră și și-a pus la punct o organizare politică complexă. Unul dintre economiștii proeminenți specializați în acest domeniu, laureatul Premiului Nobel Amartya Sen , a remarcat că nici o țară democratică nu a suferit vreodată de foame.
Foametea este un fenomen în care o mare parte a populației unei regiuni sau unei țări este atât de prost hrănită, încât moartea prin inaniție devine un fenomen obișnuit. În ciuda resurselor foarte mari economice și tehnologice ale lumii moderne, foametea mai lovește numeroase regiuni ale planetei, în special țările în curs de dezvoltare unde domnește sărăcia. Foametea este de asociată în mod natural cu recoltele proaste din perioadele de secetă, ploi abundente, epidemii, lipsă de provizii și în mod artificial cu războiul și genocidul. În ultimele câteva decenii, a apărut o interpretare mult mai nuanțată care leagă foametea de condițiile economice și politice dintr-o anumită zonă. Agențiile umanitare apreciază gravitatea stării de foamete conform unei scări a foametei.
Multe zone care au suferit de foamete în trecut s-au autoprotejat prin măsuri tehnologice și organizatorice. Prima țară din Europa care a eliminat foametea a fost Olanda, care a avut parte de ultima foamete pe timp de pace la începutul secolului al XVII-lea, în momentul în care a devenit o putere economică majoră și și-a pus la punct o organizare politică complexă. Unul dintre economiștii proeminenți specializați în acest domeniu, laureatul Premiului Nobel Amartya Sen , a remarcat că nici o țară democratică nu a suferit vreodată de foame.